Amaraciunea campionilor

Articolul despre Phelps a starnit niste comentarii. O remarca de-a lui Dani mi-a atras insa atentia in mod deosebit, ea sunand cam asa ( cu permisiunea evident, neacordata, de a reproduce textul intocmai ): “Phelps e drogat, dar nu cu canabis, sau ce o fumat, ci cu anabolizante/eritropoetina si eu mai ştiu ce or descoperit acuma americanii de vor sa ii dea si la Papa Lance”. 

O fi sau  n-o fi baiatul asta un dopat? Nu stiu, nu pot nici sa afirm nici sa infirm. Dar nu cred ca are vreo importanta! Adevarul e ca sunt unele sporturi in care aproape toti competitorii sunt dopati, pentru ca altfel n-ar avea nici o sansa! Poate cel mai potrivit exemplu e ciclismul! Toata lumea, inclusiv eu, care oricum nu l-am suportat niciodata, l-a injurat pe Armstrong ca a castigat Turul Frantei de 7 ori, si tot de 7 ori ar fi fost “ajustat” pana-n maduva oaselor! Nimeni in schimb nu s-a gandit ca probabil si Basso, si Ullrich, si Sevilla, si toti ceilalti erau la fel de “imbalsamati”, doar ca fizic, “postasul” american era pur si simplu mai dotat… Tot asa si cu Phelps. La fel si cu Nadal, care e suspect de musculos. De fotbalisti, niste umbre de oameni, care alearga 15 km in 90 de minute, nici nu vreau sa vorbesc… Si asa mai departe…

Pana la urma, e dramatic sa fi campion! Te supui regulilor dure ale lumii tale si te sacrifici total pentru a fi primul! Pe urma, dupa 5 minute de glorie, vin unii care habar nu au de nimic si te arata cu degetul! Asta n-are cum sa nu iti lase un gust amar si te gandesti ca poate e mai bine sa fi vreun mediocru! Dar, aratati-mi voi sportivul care se lupta pentru un loc in pluton!

Asta nu e o pledoarie pentru sustinerea sportivilor dopati! E doar e incercare de sugera ca sub coaja groasa care inveleste lumea cu circuit inchis a sportului, realitatea e total diferita fata ceea ce percepem noi, consumatorii de astfel de activitati, si lucrurile sunt de cele mai multe ori putrede!

Vedeti, asta e paradoxul, ne place sa credem ca exista supraoameni, si ne hranim cu astfel de iluzii, dar cand ne dam seama ce presupune asta, ne transformam din fani in hulitori, si nu stiu daca e corect!

De-aia e mai bine sa te uiti la snooker! Si sa tii cu O’Sullivan, evident! Cunoscatorii stiu de ce! ;)

3 comments:

Dani spunea...

Da, corect, foarte putina lume înţelege/cunoaşte sacrificiile pe care un mare campion trebuie sa le facă pentru a ajunge acolo.
Cu riscul de a fi gigi contra mai am o adăugare de făcut la dopingul cicliştilor. Basso, Ullrich au fost si prinşi, însă Lance nu. Asta mă face sa cred ca avea ceva ce restul nu aveau. Teoria e aceeaşi si la Phelps si la Nadal, si la..., si la...

TomSiJerry spunea...

nu esti gigi contra. asa e, Basso si Ullruch au fost prinsi. poate n-a fost cel mai bun exemplu, dar cred ca s-a inteles ce am vrut sa zic

Anonim spunea...

Chiar am avut si eu discutia asta cu cineva care a facut inot de performanta. E sau nu Phelps dopat? Eu inclinam sa zic ca da, ca doar e american si am ceva cu el. Dar nu e chiar asa de simplu. Adica, fiecare sportiv are o curba de performanta si se asta se vede daca incepi sa te dopezi. Adica nu se prea poate, de exemplu, dupa ce te-ai oprit la inot la anumiti timpi, sa ai o crestere spectaculoasa dupa un an, doi. Ei, la Phelps cica curba e inca buna. Si de mic a fost muuuult pe peste cei de varsta lui. Asta nu exclude o dopare controlata, de cand era inca foarte tanar... ramane de vazut. Phelps inca e un mare campion.

Trimiteți un comentariu