Al mai mare iubitor de caini din lume e un hingher pe langa mine. Daca mi-as construi acum o casa, cred ca as avea catel inainte de gard. Da’ sa fie caine tata, un ciobanesc, nu o potaie perpelita, sa-si justifice prezenta! Si uite-asa, de cate ori vad cate-un cateloi zdravan, imi vine sa ma joc cu el. Azi m-am trezit io, “animal loveru”, “greenpaciuitoru”, desteptu’ galaxiei, sa mangai rottweiler-ul alora de la spalatoria unde-mi dusesem bolidul la deparazitat. Deznodamantul a fost ca am ajuns cu mana aproape pana la cot la el in gura. Latratorul se juca doar, caci membrul meu inca balangane pe langa corp, da’ de aia tot mi-o zgalatait o tara oasele. Noroc ca am caine de cand ma stiu si am avut prezenta de spirit sa nu-mi smucesc bratul… Pe de alta parte, ii foarte mare adevar ca, desi e vorba de mana dreapta, mare paguba n-ar fi fost, si-asa lumea zice ca am doua stangi…
Concluzia nu poate fi decat una: prostul sunt eu, ca mi-o trebuit sa ma joc cu un catel necunoscut! Animalul nu are absolut nici o vina.
PS: Bine ca-i vaccinat, ca altfel promovam de la tampit la prost cu spume.
UPDATE: Daca tot am spalat masina, ploua de rupe. Si muscat, si cu masina murdara la loc, ce cacat!
2 comments:
ahahahaaaaa! tot tantalau ai ramas! :P
ce sa si faci dom'le :). old habits die hard :D
Trimiteți un comentariu